© Copyright 2018 evenimentar.ro

Teatru

Comedie cu Maia Morgenstern în rol principal, interzisă trei decenii, pe scenă la Cluj

Publicat

în

Tragi-comedia Profesiunea doamnei Warren, în regia lui Claudiu Istodor, care o are personaj principal pe Maia Morgenstern va fi pusă în scenă la Casa de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca miercuri, 19 martie. Alături de aceasta, pe scenă vor urca Mihaela Velicu, Claudiu Istodor, Tudor Istodor, Avram Birau și Ioan Lupu. Piesa a fost interzisă timp de 32 de ani, până când autorul său, George Bernard Show, a câștigat premiul Nobel.

Subiectul piesei de miercuri, 19 martie, aduce în față, în timpul epocii victoriene, personajul principal, jucat de Maia Morgenstern, o fostă prostituata și actuală directoare administrativă a unei rețele de bordeluri din toate orașele mari ale Euopei. Aproape de bătrânețe, doamna Warren vrea să își șteargă păcatele dar mai ales pe acela de a sta departe de fiica sa atunci când a fost mică. Trecutul său iese la iveală și ar putea fi un motiv pentru care fata sa ar fi nevoită moral să nu o ierte. Actorii realizează pe scenă un tablou tragic, dar și comic al secolelor ce au trecut.

Povestea din jurul spectacolului se desfăşoară în jurul relaţiei dintre doamna Kitty Warren, matroana unui bordel şi fiica ei, Vivie. Doamna Warren și partenerul său de afaceri, Sir George Crofts, administrează diverse bordeluri situate în marile orașe ale Europei. În joc este pus nimic altceva decât un personaj care încearcă să-şi ascundă atât trecutul cât şi prezentul de teamă ca fiica ei, crescută departe de această lume, să nu afle adevărul. Aceasta, școlită la Cambridge, nu este de acord cu profesiunea mamei sale, cele două având viziuni asupra vieții total diferite. Ceea ce urmează nu e greu de închipuit: fiecare din cele două consideră că stilul său de viață este cel corect și încearcă să-și impună punctele de vedere. Întrebarea de pe buzele spectatorilor este dacă relaţia lor va rezista în urma unei lupte date în jurul sexului, dragostei, banilor, carierei şi moralităţii. Autorul piesei, Bernard Shaw abordează cu mare îndrăzneală tema uneia dintre cele mai vechi meserii din lume: prostituţia.

 

 

Piesa dramaturgului George Bernard Show, interzisă 32 de ani

Scrisă în 1893, piesa „Profesiunea doamnei Warren” a fost cenzurată timp de opt ani, iar când, în sfârşit, a avut premiera la Londra în 1902, într-un club de teatru, publicul a fost de-a dreptul indignat de conţinutul controversat la vremea aceea. Acolo, a fost jucată doar de două ori, fiind interzisă, pe urmă, vreme de 32 de ani. Trupa care a jucat piesa în 1905, la New York, a fost arestată o noapte, iar producătorul a fost judecat şi condamnat. Piesa a primit avizul de a putea fi jucată de un teatru profesionist la un an după ce autorul ei câştigase premiul Nobel.

La 23 octombrie 1945 are loc premiera la Bucureşti, în regia lui Soare Z. Soare, cu Lucia Sturdza Bulandra în rolul principal şi cu Marietta Sadova în rolul fiicei, Vivie.

Spectacolul păstrează atmosfera de secol XIX, pentru că nu ar avea nevoie de elemente de modernitate, tema fiind una extrem de actuală, mai ales acum, în acest secol, al căutării identităţii multora dintre noi.

Dramaturgul de origine irlandeză George Bernard Show își îndreaptă piesele spre satiră. Repartizate pe categorii, în multe piese se resimte ambiguitatea sa politică, iar în cele devenite celebre, paradoxul este nota dominantă.  Acesta atacă satiric, dar plin de finețe, societatea sub numele banului, al capitalismului primitiv. Doamna Warren alături de Sir George Crofts administrează în diverse orașe bordeluri, de unde le provin fonduri substanțiale. Miezul tematic al conflictului cu sens moralizator este susținut prin dezbaterile dintre doamnă și fiica ei, Vivie. Tenta moralizatoar satirică este completată și prin intervențiile reverendului Samuel și a fiului său, Frank. Nu lipsește din text nicio anume notă poetică sugerată prin Praed. Piesa este dificilă, dar actuală pentru societatea realității noastre.

Personajele pilon ale piesei sunt doamna Warren și fiica sa Vivie, care descoperă profesia mamei, de unde provin și banii acordați educației sale. Ipocrizia acestei femei o trarează însă, afectat, exterior, mai ales când vrea să își arate dragostea față de fiica sa, căreia îi dorește totuși, un alt destin și a investit în pregătirea ei.

Dialogul dintre mamă și fiică, tratat tragicomic, rămâne un moment unic, emoțional al acestei reprezentații scenice. Este subliniată ambiția lui Vivie, moștenită de la mamă, dar și demnitatea prin care aceasta vrea să își urmeze drumul în viață, prin muncă și moralitate. Nu uită nici de sugerarea tristeții interioare determinată de singurătatea unui suflet tânăr cu părinții absenți din preajmă.

Maia Morgenstern a recreat personajul său comic şi tragic, cu un rafinament artistic greu de egalat, dându-i doamnei Warren voci şi şoapte, tandreţe şi putere, abilitate, dar şi o imensă şansă de a deveni un personaj al veacului nostru. Doamna Warren este prototipul femeii care a ales să se vândă pentru ca mai târziu, inteligentă fiind, să-şi cumpere un loc în societatea care a aruncat-o în stradă. Fiica sa nu ştie nimic sau aproape nimic despre propria sa mamă, ca apoi adevărul să-i năruie existenţa paşnică.

Sir George Crofts este un baronet ipocrit, pentru care banii nu au miros. Asociat al doamnei Warren, baronetul doreşte să se căsătorească cu Vivie, să o aducă în lumea lumea lui, jumătate aristrocrată, jumătate perversă. La întâlnirea cu reverendul Samuel Gardner, doamna Warren foloseşte o cascadă de cuvinte de la şoaptă la forte, definind într-un fel unic fosta relaţie intimă cu acest domn, posibil tată al fiicei sale. Frank Gardner este fiul risipitor, dispreţuitor, dornic de căsătoria cu Vivie, în special pentru averea pe care se presupune că o va moşteni de la mama sa. Tânărul Frank, parazitul de ieri şi de azi, cu talent şi fantezie, cu umor şi cu o aparentă detaşare, ne conduce spre lumea reală. Un personaj misterios, cu alură de aristrocrat, cu maniere elegante, este Praed. El este privitorul, cunoscătorul, povestitorul, dar şi personajul care ştie întreaga poveste, dar profită de ospitalitatea doamnei Warren. Este şi asta o profesiune, ca multe altele din acestă lume, indiferent de secolul în care se petrece.

„Am aflat despre profesiunea doamnei Warren multe lucruri. Sub formă de glumă sau de-a serioaselea, în şoaptă sau în ceartă, profesia aceasta m-a pus pe gânduri. Ce caută ea în lumea noastră? Cum de a rezistat atâta timp de a ajuns să fie supranumită «cea mai veche»? N-am răspuns şi nu ştiu dacă voi mai continua să-l caut. Dar există o afirmaţie în această piesă: eu nu mi-am vândut sufletul niciodată. Trupul e muritor. Cum adică, se poate vinde sufletul? Nu are gramaj nici litraj. Nu e 2d, nici 3d, nici mai mult. Nu e nicicum. Şi totuşi se pare că are un preţ. Nepreţuit în acelaşi timp. Partea asta cu sufletul mă va bântui mai degrabă. Şi trag speranţa să nu fiu singurul.”, a declarat regizorul spectacolului, Claudiu Istodor.

Autorul piesei, laureat al Premiului Nobel

Autorul piesei „Profesiunea doamnei Warren”, irlandezul George Bernard Shaw (26 iulie 1856, Dublin – 2 noiembrie 1950) este laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1925 și considerat de unii critici ca unul dintre cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut ca autor de piese de teatru, dar și în calitate de critic de artă și publicist politic. Juriul pentru acordarea Premiului Nobel a motivat alegerea sa astfel: „pentru opera sa care este marcată de idealism și umanitate, pentru satira sa stimulatoare plină de multe ori de o singulară frumusețe poetică”. Scriitorul irlandez a acceptat premiul, dar a refuzat avantajele materiale care i se cuveneau odată cu această ocazie.

Shaw demască imoralitatea societăţii engleze acoperită de falsa aparenţă, de filistinism şi ipocrizie. Bernard Shaw abordează cu atâta îndrăzneală tema uneia dintre cele mai vechi meserii din lume: prostituţia. Căci ce este doamna Warren, cea care s-a înconjurat de mister, decât o fostă prostituată, devenită matroană de bordel? Nimic altceva decât un personaj care încearcă să-şi ascundă atât trecutul cât şi prezentul de teamă ca fiica ei, crescută departe de această lume, să nu afle adevărul. Dar adevărul nu ţine cont de dorinţa nimănui şi iese la iveală precum uleiul din apă. Doamna Warren, doamnă numai de faţadă, pentru a salva aparenţele, este secondată de un personaj ce face parte din aristrocraţia engleză, în realitate un ipocrit fără scrupule pentru care banii nu au miros, indiferent cum sunt câştigaţi. Întâlnirea dintre personajele acestei piese este punctul în care, rând pe rând, cad măştile acestora, ridicole prin pretenţiile lor de oameni din înalta societate a banului.

În anul 1898 a apărut primul său volum de teatru care cuprinde primele şapte piese publicate sub titlul Piese plăcute şi neplăcute, prin care scriitorul a reuşit să demonstreze abaterea de la normele uzuale de gândire și purtare.

Primului ciclu de opere dramatice Shaw i-a dat titlul de „Piese neplăcute”. Din acesta fac parte piesele „Casele văduvilor” (1892), „Vânătorul de fuste” (1893) şi „Profesiunea doamnei Warren” (1894). Evident, George Bernard Shaw a scris și un alt ciclu pe care l-a intitulat „Piese plăcute”, dar și un altul – „Trei piese pentru puritani”. „Câteva cuvinte despre ce m-a determinat să intitulez neplăcute trei piese din acest volum. Motivul apare destul de limpede: forţa lor dramatică este menită să-l oblige pe spectator să înfrunte nişte fapte neplăcute. Desigur că toate piesele care tratează cu sinceritate universul uman, sfârşesc prin a jigni respingătorul calm infatuat de a cărui cultivare se ocupă romanţiozitatea. Aici însă e moda să înfruntăm nu numai comicul şi tragicul unor caractere şi destine individuale, ci acele monstruzităţi sociale rezultate din faptul că englezul mijlociu, educat în patria-mumă, şi indiferent cât de onorabil sau cumsecade în ce priveşte viaţa personală, este, ca cetăţean, o creatură lamentabilă, care, în timp ce vociferează zgomotos pentru filantropie, va închide ochii la cele mai abjecte abuzuri în cazul când îndreptarea lor ameninţă să-i mărească fie şi cu un singur bănuţ cheltuielile şi impozitele…”, a spus autorul despre scriitura sa. Astfel, Shaw reușește să smulgă măștile oamenilor, dezvăluind faptele contrare într-o burghezie victoriană.

Prețul biletelor pentru spectacol este între 40 și 120, iar acestea se pot cumpăra de pe iabilet.ro sau de la casa de bilete a Casei de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca.

 

Cu: Maia Morgenstern, Mihaela Velicu, Claudiu Istodor, Tudor Istodor, Avram Birau și Ioan Lupu.

Autor: George Bernard Shaw

Traducerea: Claudiu Istodor

Regia: Claudiu Istodor

Scenografia: Maria Miu

Traducerea: Claudiu Istodor

Light Design: Iulian Bălțătescu

Ilustraţie muzicală: Tudor Aaron Istodor

Producție: Teatrul Mic București

DURATĂ: 2h 30′ (cu pauză)

Organizatori: TEATRALIS & Spectacol TM

Română
English Română