© Copyright 2018 evenimentar.ro

Opinie

FOTO/VIDEO Efectul UNTOLD asupra inimii și a corpului. Cum revii la realitate, din nostalgie, după 4 zile de muzică

Publicat

în

Încă simt oboseala în oase și am bătături de la cele două perechi de Vans pe care le-am tot schimbat între ele în cele 4 zile de festival. Sunt tot în pijama și încă încerc să îmi reglez somnul. Au trecut mai bine de 24 de ore de când am ieșit pe porțile UNTOLD, pentru ultima dată anul acesta, dar nu înainte de a-mi face un selfie cu scena cea mai dragă mie, Alchemy, despre care am și scris AICI.

Nu e ușor ca la peste 30 de ani să dansezi cât te țin picioarele, să bați pe jos kilometri prin perimetrul festivalului de la o scenă la alta și apoi, dimineața, să vii acasă după fugi nebune după taxiuri sau schimburi de autobuze prin oraș. Dar, parcă, astea pălesc în fața trăirilor pe care le ai în suflet după ce știi că muzica pe anul ăsta s-a terminat. Rămân câteva întâlniri muzicale outdoor și petrecerile din cluburi, dar parcă nici una, nici cealaltă, nu o să te poată mulțumi cum face un festival de 4 – 5 zile, în chiar orașul sau județul unde locuiești.

Ca să înțelegeți ce vorbesc, pot recunoaște că în ultima dimineață, după noaptea de duminică spre luni, mi-a fost aproape imposibil să mă rup de muzică și să plec spre casă. Am tot găsit motive de stat și oameni cu care să împart o bere sau o Cuba Libre, numai să nu mă văd dus. Eram mai mult ca sigur că acasă o să stau cu ochii în tavan, numai cu gândul că am ales greșit. Ș-au fost, recunosc, câteva ore minunate. Cum vă și spuneam, scena mare de pe Cluj Arena nu mi-a adus prea multe bucurii niciodată, în afară de câteva momente „non-dj”, am evitat să calc acolo chiar și în ultima noapte. Am ales să încerc, în cruda dimineață de luni, când tot orașul își începea munca prin birouri, muzica de la Daydreaming, a unuia din membrii GOLAN, Mihai Ristea, care a pregătit un DJ SET special, în pas cu ritmurile de la scena colorată. Acompaniat la percuție, trompetă și chitară de colegii săi de trupă, DJ-ul de ocazie de la GOLAN mi-a „comandat” picioarele care bătătoreau gazonul uscat din fața scenei din parc.

Eram într-un grup de oameni cu muzica la inimă. În fața mea o trupă îmbrăcată șmecher printre care și una din cele două influencerițe clujence blonde, alături de prieteni de-ai ei de prin București. Lângă mine, “clienți” de pe la Midi sau copilițe care simțeau muzica dincolo de acordurile de la suprafață, care puteau părea, de multe ori, plictisitoare, repetitive. Dar peste tot o unitate extraordinară, care trecea peste haine scumpe, ochelari de soare fistichii sau diferite mișcări ale fiecăruia. Toată lumea cu toată lumea. Beri împărțite la necunoscuți, țigări trecute din mână în mână, – pentru că punctele de vânzare din festival erau deja închise – și multă bucurie care nu cerea nimic la schimb. La un moment dat, un tip grăsuț și înalt, mult mai gras decât mine, dar și cu o statură mai impunătoare, a „scăpat” pe scenă, la fel ca exhibiționiștii pe terenurile de fotbal, care întrerup partida. În câteva secunde, omul de ordine, vigilent, l-a luat de braț, dar a fost nevoit să renunțe la a-l îndepărta. Artiștii, care cântau la instrumente peste muzica pusă de pe calculator i-au făcut semne și l-au rugat să-l lase, că nu face nimic rău. În felul ăsta, GOLAN a avut un final de poveste, aclamați de public pentru gestul lor frumos vizavi de fanul lor. La 8 și câteva minute, muzica s-a oprit, băieții din București recunoscând în backstage că ar fi continuat cu drag încă o vreme, dar organizatorii i-au rugat să pună capăt, din pricina autorizațiilor care „oprea” totul la 8.00 dimineața, în prima zi a săptămânii.

Așa că m-am văzut plecat spre casă, cu o oprire plănuită la Main Stage, unde urma să-mi golesc brățara de festival de ultimii 20 – 30 de lei la unul din barurile de acolo, unde lucra o tipă cu care mă înțelesesem până atunci doar pe Instagram. Așa că, foarte repede, am ajuns pe gazonul acoperit de la Cluj Arena. Am băut încă o Cuba, preparată de Miruna, despre care ziceam și am încercat să ascult, curios, ce se întâmpla acolo. Nici un sentiment, însă. Era tot Armin van Buuren, care începuse să pună muzică la un pic după 2.00 noaptea. Acum era 9.00 dimineața și nu dădea semne de oboseală. Sunt sigur, însă, că efectul putea fi dat și de lucruri ilegale, dar nu judec pe nimeni, da’ păi pe Regele festivalului? Așa că, cu ultimele forțe, mi-am zis că acasă ar fi cel mai bine, orice s-ar întâmpla. Dar m-am văzut cu camera telefonului pornită, pentru o ultimă amintire de la UNTOLD. Așa am avut norocul să prind povestea spusă de DJ-ul olandez în final, dar și ultima sa piesă, una proaspătă, dedicată fiului său și promisiunea că anul viitor va pregăti ceva special, urlată din toți rărunchii în microfon.

 

În drum spre casă am trecut și pe la scena Alchemy, unde mi-am petrecut cele mai multe ore în timul UNTOLD, cam de 3 ani încoace. Mi-am făcut, cum ziceam, o fotografie cu scena în spate, pentru eternitate și am ieșit pe poarta care acum era dată la o parte pentru accesul mașinilor de marfă.

 

 

Am făcut un ocol pe la un bancomat unde puteam să îmi depun bani pe card, cu care să comand Taxify, scârbit la culme de taximetriștii clasici, care, în cele 4 zile de festival au circulat cu tarife umflate, cu cupolele pe verde. Am intrat și pe la Mega Image să mă aprovizionez cu apă de drum și, în 30 de minute, troleibuzul m-a lăsat în minunatul cartier unde-mi duc traiul. Pe drum am continuat să ascult în căști GOLAN și m-am pus să le scriu mesaje de mulțumire pentru minunatul set de la Daydreaming membrilor trupei. Cu ochelarii de soare pe ochi m-am chinuit să nu cad de pe picioare. Îmi dădusem seama că eram atât de obosit, că îmi fugea pământul de sub mine. Iar somnul de după nu a fost mult, toată ziua de luni, de la 14.00 încolo, folosindu-o la editat vide-uri și fotografii pentru pagina de Facebook a site-ului al cărui articol tocmai îl citiți. Care articol a ajuns la final.

Acum e deja marți, iar străzile orașului se cer bătute pentru a mă ancora, din nou, în realitate, după zilele pline de muzică de la UNTOLD.

 

Citește și:

VIDEO Există UNTOLD și în afara Cluj Arena! Povestea scenei Alchemy, cel mai drag loc din festival

Calendar de evenimente

  1. DISCUȚIE. Despre cancer, pe bune

    decembrie 16 @ 4:00 pm - 5:30 pm

Vezi ce am publicat azi!

decembrie 2018
L Ma Mi J V S D
« nov.    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

ÎN EVENTARIAT CU

Română
English Română