Aseartă, crema cinematografiei românești și-a dat întâlnire în Sala Mare a Teatrului Național din Capitală pentru a fi martoră la Gala Premiilor Gopo, aflată la cea de-a 17 ediție. Filmul care a mers acasă cu cele mai multe premii, șase la număr, inclusiv cel mai mare dintre acestea, a fost „Oameni de treabă” / „Men of Deeds” regizat de Paul Negoescu.

Pelicula lui Negoescu a câștigat: „Cel mai bun film de lungmetraj”, „Cea mai bună regie”, „Cel mai bun actor într-un rol principal” (Iulian Postelnicu), „Cel mai bun actor într-un rol secundar” (Vasile Muraru), „Cel mai bun scenariu” (Radu Romaniuc și Oana Tudor) și „Cel mai bun montaj” (Eugen Kelemen). „Oameni de treabă” poate fi vizionat pe Netflix de ieri.

Evenimentar vă oferă spre citire un interviu cu regizorul Paul Negoescu (foto dreapta), despre filmul care i-a adus cele mai multe premii și nu numai.

Evenimentar: Cu ce a început lucrul la „Oameni de treabă”?

Paul Negoescu: Prima data a venit Radu Romaniuc la mine cu scenariul și l-am refuzat pentru că părea ceva foarte departe de mine, de universul meu, eu fiind bucureștean, n-am avut rude la țară, iar povestea se petrece în Moldova, la țară și e ceva ce nu cunoșteam, așa că l-am refuzat.

Evenimentar: Pe urmă?

P. N.: După aia l-am sfătuit să-și caute alt regizor și-l voi ajuta să producă filmul, ceea ce el a făcut. A venit cu un regizor, a primit prima parte a finanțării, după aia ei nu s-au mai înțeles și el a insistat să regizez eu. Am acceptat să recitesc scenariul și să regizez filmul abia după ce mi-am dat seama că tipul ăsta de personaj mă interesează foarte tare, e un personaj ca cele pe care le-am făcut eu în celelalte filme ale mele.

Evenimentar: Cât de mare a fost saltul de la „O lună în Thailanda” până la „Oameni de treabă”? Pare a fi o diferență de la cer la Pământ.

P. N.: Sunt filme diferite, în stiluri diferite, cu intenții diferite, făcute la distanță de 10 ani. Primul era un debut la o vârstă foarte tânără, „Oameni de treabă” e deja al patrulea film al meu, așa că e normal să fie o diferență mare între ele.

Evenimentar: Cum l-ai ales pe Iulian (foto stânga) și cum ai lucrat cu el?

P. N.: Am făcut un casting care a durat mai bine de un an pentru că am căutat actori care să fie vorbitori cu accent sau care să poată învăța ușor accentul. Când am aflat că Iulian e originar din Moldova m-am bucurat pentru că îl admiram mult ca actor și intuiam că poate învăța repede accentual.

Evenimentar: Se poate zice că „Oameni de treabă” e „Fargo” de România?

P. N.: Nu cred că se poate spune chiar așa, ci doar că e o comedie neagră care, ca atmosferă, poate aduce cu atmosfera din „Fargo”.

Evenimentar: Care a fost cel care a ales locurile? Exista o legătură strânsă cu ele?

P. N.: Eu am ales locurile de filmare, în urma unor vizite repetate.

Evenimentar: Ce parere ai despre moda rulării acelorași actori în filmul românesc? E o modă asta?

P. N.: Nu știu dacă e chiar o modă. Pe de-o parte sunt actori care sunt folosiți des pentru că livrează ce se cere de la ei, în sensul că se lucrează bine cu ei, sunt actori buni și au și o oarecare notorietate care aduce o vizibilitate filmului. Pe de altă parte sunt și regizori care preferă să nu riște și folosesc actori deja consacrați pe anumite roluri ca să meargă la sigur

Evenimentar: Ce filme românești apărute în ultima vreme ți-au plăcut?

P. N.: „Întregalde”, „Ivana cea groaznică”, „Acasă”, „Colectiv”, „La Gomera”, „Un prinț și jumătate”, „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” și altele, dar îmi scapă acum.

Evenimentar: Ce parere ai de noul val al filmelor facute de influenceri & co, care bat recordurile de audiență. Să ne îngrijorăm? Ce crezi că ne așteaptă?

P. N.: Eu văd doar partea pozitivă a fenomenului: lumea începe să vrea să vadă film vorbit în limba română, iar asta nu poate fi decât un lucru bun. Ne aflăm într-un moment asemănător cu industria muzicală românească de la sfârșitul anilor ’90, de pe vremea Atomic tv, când a început să se creeze o cultură pop românească. Da, multe filme – precum multe melodii de atunci – sunt ridicole, dar unele din ele stau în picioare ca filme și chiar dacă nu au cine știe ce calități artistice sunt un punct de plecare a unei industrii care se va îmbunătăți calitativ, așa cum s-a întâmplat și cu muzica pop.

Evenimentar: Nu crezi că o să treacă prea mult timp?

P. N.: Pare că cei care fac asta sunt foarte ambițioși și se simte un progres de la un film la altul.

Evenimnetar: Ce-ar fi fost dacă n-ar fi fost filmul, pentru tine?

P. N.: Probabil că aș fi ales să merg pe o cărare bătătorită și aș fi urmat arhitectura, ca mai toți din familia mea. Sau urbanismul, ar fi fost și asta o variantă.

Evenimentar: Cum a fost copilăria ta? Ce hobby-uri aveai, de mic?

P. N.: Ca orice copil crescut în anii ’90, în anii tranziției, a fost o copilărie destul de chinuită, cu bune și cu rele. Dar comparând cu poveștile altora, am fost un privilegiat. Ca orice copil mic eram fascinat de jocuri, de orice fel de jocuri. Mă mai atrăgeau poveștile cu aventuri, fie sub forma filmelor, a benzilor desenate sau a cărților

Evenimentar: Ce te jucai cel mai des? Ai fost un copil rău?

P. N.: „V-ați ascunselea”, la care noi îi îi ziceam „Fațea”, fotbal, „Frunza” etc. Nu cred că am fost un copil rău, cât un copil curios și plin de vitalitate.

Evenimentar: Un actor preferat, strain?

P. N.: John Goodman, John Turturo, Joaquin Phoenix