Cu ocazia primei zile din luna Martie, Muzeul Etnografic al Transilvaniei a pregătit o expoziție specială, din care fac parte lucrări de desen în peniță și gravură (acvaforte). Printre acestea se numără: „Cu Soarele în mână (Mărțisor)”, „Dansul măștilor din Transilvania” (Cloașterf)”., sau „Străjer” (Cluj). Autoarea, Rada Niță Josan laudă Transilvania după ce întreaga expoziție a fost creată de galeria clujeană Visual Kontakt. Lucrările vor fi expuse până în 2 aprilie.
Vernisajul expoziției „Bestiar transilvănean” operelor artistei Rada Niță Josan, ilustratoare și graficiană a avut loc în 1 Martie, la ora 17.00. Evenimentul s-a întâmplat la sediul instituției Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Palatul Reduta, str. Memorandumului nr. 21. Expoziția va putea fi vizitată până în 2 aprilie 2023.
„Expoziția de față prezintă lucrările pe care le-am creat în ultimii ani în timpul unei rezidențe oferite de către galeria Visual Kontakt. În cadrul acesteia am realizat o serie de desene în peniță și gravuri care înfățișează o Transilvanie fabuloasă – narațiuni imaginare ale unor personaje inspirate de mitologia și de folclorul românesc, în călătoriile lor fantastice prin Transilvania medievală, punând totodată în evidență patrimoniul din satele săsești, anume bisericile fortificate.
Intenția mea este, așadar, de a crea o panoramă a unei Transilvanii fantastice în care există fenomene meteorologice neobișnuite, invocări și descântece, cu scopul de a negocia protecția în fața ființelor fabuloase, un loc în care întâlnim personaje călătoare, vizitatori ai cetăților săsești, străjeri, în care personaje din lucrările lui Hieronymus Bosch devin vizitatori și părtași la întâmplări bizare în Copșa Mare etc. De asemenea, prezent este și un motiv al focului, al bisericii fortificate în flăcări, un simbol pentru patrimoniul aflat în pericol, pericol exprimat aici prin niște întâmplări de ordinul miraculosului, dar care, de fapt, vorbesc despre o realitate.
Expoziția își propune să familiarizeze publicul cu o parte din arhitectura medievală a acestei regiuni, dar și cu făpturi care își au rădăcinile în imaginarul popular românesc (Crasniscul, Dracii, dintre care unii țin soarele pe cer, ariciul, strigoii și moroii, descântătoare, Sânziene, Fata Pădurii), complementar cu mitul lui Dracula de care Transilvania și România sunt legate și promovate. Menționez însă că personajele din bestiarul meu sunt interpretări, nu ilustrări ale ființelor la care fac referire și că există o anumită libertate în felul în care le imaginez.
În același timp, expoziția este și o retrospectivă pentru gravuri și ex librisuri mai vechi, care de asemenea explorează patrimoniul cultural românesc, dar și interferențe cu cel din spațiul central-european, mai ales cu cel polonez. Dialogul dintre trecut și prezent este un aspect pe care îl caut și îl discut în creația mea, cu accent pe patrimoniul cultural, folclor, credințe populare și memoria locului. Clujul este prezent în câteva dintre lucrările mele, iar una dintre acestea le este dedicată Muzeului Etnografic al Transilvaniei, un loc de mare însemnătate pentru mine, și etnologului Romulus Vuia (inițiatorul acestuia).
Majoritatea personajelor feminine din lucrările mele au ca punct de plecare țărănci din fotografii ce fac parte din cărți de etnografie sau albume dedicate portului popular, precum cele ale lui Denis Galloway, M. Fischer, N. Iuga, Nicolae Dunăre sau Florea B. Florescu. Ele călătoresc de-a lungul Transilvaniei și împrumută trăsături ale unor ființe supranaturale. Am încercat să pun în evidență splendidele costume românești (cămașa cu altiță a fost introdusă anul trecut în patrimoniul cultural UNESCO).
Lucrările sunt însoțite de texte de folclor (pasaje din lucrări de etnologie și descântece), care sunt un reper constant în creația mea, precum cercetările de etnologie ale lui Simion Florea Marian, Tudor Pamfile, Elena Niculiță Voronca, Gh. Pavelescu, Ovidiu Bîrlea, Ion Taloș și Mihai Coman.”
Rada Niță Josan este născută în decembrie 1989 la Cluj-Napoca. Absolventă a Universității de Artă și Design, Cluj-Napoca, secţia Grafică, promoția 2011-licență, 2013-masterat şi 2017-doctorat, cu o teză despre gravura contemporană fantastică din ţările slave. Burse de studiu şi internshipuri pentru specializarea în gravura intaglio la Academia de Artă și Design Eugeniusz Geppert din Wrocław, Polonia, Universitatea Sf. Chiril şi Sf. Metodiu din Veliko Tarnovo, Bulgaria şi la Galeria Roman Fecik, Bratislava, Slovacia. Expoziţii personale la Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti (2015), Galeriile de Artă Steaua, Cluj-Napoca (2015), Galeria ICR Veneţia (2017) şi Eagle Gallery, Šumperk, Cehia (2019). Participări la expoziții de grup în Polonia, Cehia, Olanda, Belgia, SUA, Ucraina, Lituania, Rusia, Bulgaria, Italia, Suedia, Turcia, Portugalia, Serbia.
Despre lucrările expuse
Cu Soarele în mână (Mărțisor), desen în peniță, 2023
„Se credea că purtătorii Mărțișorului nu vor fi pârliți de Soare pe timpul verii, că vor fi sănătoși și frumoși ca florile, plăcuți și drăgăstoși, bogați și norocoși, feriți de boli și de deochi.” (Ion Ghinoiu, „Dicționar de mitologie română”, 2013)
O lucrare dedicată Muzeului Etnografic al Transilvaniei și lui Romulus Vuia, fondatorul acestuia. Fata e desenată după o fotografie de Romulus Vuia realizată în interbelic în Țara Hațegului, biserica e cea din Cizer, expusă în Parcul Etnografic din Cluj-Napoca, iar furcile sunt din colecția Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Mărțișorul e (în) părul fetei.
Dansul măștilor din Transilvania (Cloașterf), acvaforte, 2022
„Momentele deosebite ale acestor zile erau jocurile cu măști – Turcă, Brezaia, Cerbul, Cautii sau scenetele de teatru popular, însoțite de urări augurale, a căror origine se află în credințe și mituri străvechi, unde regăsim atât elemente creștine, cât și precreștine. Acestea aveau o destinație precisă, în acest context; erau o formă de magie albă, benefică, pentru a meni rodnicie ogoarelor și livezilor, bogăție în hambare, spor la turmele de animale, împlinirea prin căsătorie a tinerilor, perpectuarea spitei de neam prin nașterea de prunci mulți și sănătoși, sănătate gospodarilor și bătrâneți liniștite celor mai în vârstă.
În imaginarul colectiv aceste practici rituale contribuiau la purificarea și regenerarea timpului și a spațiului, confirmând astfel prezența miturilor în viața cotidiană, atât pentru protejarea individului, cât și pentru asigurarea unei vieți bune întregii comunități.” (Georgeta Roșu, „Măști și jocuri cu măști”).
Străjer (Cluj), acvaforte, 2018
“Şi-ți va mai ieși / Lupul înainte / Ca să te spăimînte. / Să nu te spăimînţi, / Frate bun să-l prinzi, / Că lupul mai știe / Seama codrilor / Și-a potecilor / Și el te va scoate / La drumul de plai / La un fecior de crai, / Să te duci în rai, / C-acolo-i de trai, / În dealul cu jocul, / C-acolo ți-e locul, / În câmp cu bujorul, / C-acolo ți-e dorul”. (C. Brăiloiu apud. Mihai Coman, “Mitologie populară românească”).
Riturile Verii (Cisnădie), desen în peniță, 2021
„Din florile de sânziene și spicele de grâu se împletea cununa care reprezenta sacrul: purtată pe cap de o fecioară, joacă rolul zeiței agrare în ceremonialul complex numit Dansul Drăgaicei; agățată la ferestrele caselor, în stâlpii porților și în crucile de hotar și din cimitire apără oamenii, mormintele și holdele de forţele malefice; aruncată pe acoperișul caselor și șurilor prezice ceea ce i se va întâmpla în cursul anului persoanei care a confecționat-o, a aruncat-o pe acoperiș sau i-a fost menită de cineva. Pe de altă parte, planta înflorită și neîmpletită în cunună dacă este pusă sub căpătâi, în noaptea de Sânziene, fata își visează ursitul.” (Ion Ghinoiu, „Obiceiuri populare de peste an”).
Străjer (Cluj),, acvaforte, 2019
“Eşi soare de din soare/ Eşi soare spurcat/ Eşi soare necurat/ Cu cias rău amestecat/ Din creierii capului/ Din faţa obrazului/ Din bolbojii ochilor/ Din auzu urechilor/ Că cu ăla noaă tragu-te/ Cu focu ardu-te/ Cu capu să rămâi curat/ luminat/ Ca argintu străcurat/ Ca auru măsurat/ Ca dumnezău ce te-o dat/ Dintr-acest cias să ai leac” (Gh. Pavelescu, “Cercetări asupra magiei la românii din munţii Apuseni”, 1945, descântec cules în 1939 de la Lung Floare, 85 de ani, la Făgetu Ierii, Cluj).
