Ca o reacție-„statement” la obscen de scumpa piață de artă globală, sau ca un exercițiu de intervenție urbană sau ca o lucidă îmbrățișare a ratării profesionale, sau pur și simplu „for fun”, Lucia Mărneanu a decis să își vândă lucrările din expoziția „Salutări din România” în piața de vechituri Oser, de pe strada Bobâlnei, la numărul 65, sâmbătă, 25 aprilie.

«Băi, fiți atenți: vând lucrările din expoziție în Oser. Urmăriți-mi pagina de Instagram pentru „story”-uri ca să aflați exact raionul unde o să fiu. O să fiu acolo de pe la vreo 7.00 dimineața până pe la 13.00. Cu mine va fi și actrița Andrada Balea, care mă va susține de pe margine cu farmecele ei într-ale negoțului. O să încerc să fac și un scurt-metraj. E un om cu o cameră care mă urmărește cum negociez. Eu mă simt foarte „cringe” la negocieri, poate și voi, o să fie super, vă rog să nu cereți prețuri prea mici sau prea mari că devin „awkward”. Și dacă nu vreți să apăreți în scurt-metraj, îmi ziceți. Doamne ajută.», a declarat artista Lucia Mărneanu.

Se cere în acest punct să fie analizat pe scurt termenul de „performativ”, aplicabil și inițiativei de față. Conceptul a fost introdus de teoreticianul John L. Austin în cartea sa scrisă în 1955, „How to Do Things with Words”, referindu-se la o abilitate specific a vorbirii de a acționa sau de a consuma o acțiune. Exemple comune de limbaj performativ sunt acelea de a face o promisiune, de a paria, de a oficia o căsătorie, de a arbitra sau a pronunța un verdict etc. De la prima utilizare a cuvântului de către Austin, au existat mulți filosofi care au elaborat despre relația simbiotică, interdependentă dintre cuvinte și acțiuni pe care performativul o cuprinde – de exemplu John Searle, Jacques Derrida sau Judith Butler etc.

În această notă, se poate spune că acțiunea de a cere un preț pe o lucrare de artă, de a licita, a negocia este și ea profund performativă.

Performativitatea stă însă și în intenția de prezenta exact aceste lucrări și nu altele în exact acest context: ce însemnătate poate avea un clop cu o panglică „LGBTQ” în loc de tricolor plasat într-o galerie de artă, față de însemnătatea pe care o poate avea într-o piață ca Oserul, populată de oameni care de obicei probabil că n-ar intra într-o galerie de artă?

Acesta este și nu este neapărat cazul Luciei Mărneanu, dovadă că totuși își vinde lucrările în Oser și nu la „MOMA”, dar merită să se mediteze asupra sensului și gravității acestei „meme”. Acestea fiind zise, publicul este așteptat să cumpere artă. „Artă avem, 5 lei bucata!”