Povestea colecției capsulă „Lepedeie, între tradiție și modernitate” a început în urmă cu mai bine de 65 de ani. Firul ei pornește din satul Șieu, comuna Rozavlea, din Maramureșul istoric, locul în care s-a născut bunica semnatarului Cornel Crișan, Ileana Jurj, astăzi în vârstă de 85 de ani. Viața avea să-i poarte pașii spre județul Hunedoara, în satul Turdaș, cunoscut pentru vestigiile culturii neolitice care îi poartă numele, unde avea să-și ducă mai departe meșteșugul învățat în copilărie. Colecția „Lepedeie, între tradiție și modernitate” va fi lansată în 21 mai, la Turnul Croitorilor din Cluj-Napoca, cu vernisajul în 22 mai, de la ora 17.00. Hainele vor fi expuse între 21 – 24 mai, la Zilele Clujului.  

De la o vârstă fragedă, bunica a învățat să coasă și să țese la război din lemn, iar odată cu trecerea anilor a ajuns sărealizeze modele complexe pentru aproape fiecare colț al casei și gospodăriei. O mică turmă de oi a casei asigura lâna necesară,iar atunci când nuanțele naturale nu erau suficient de intense, acestea erau completate cu galus, după metodele tradiționale deodinioară.

Totul începea cu tunsul oilor, de care se ocupa bunicul lui Cornel Crișan, Ioan Jurj iar apoi urma sortarea lânii, spălarea și uscarea ei la soare. Era o muncă la care participa întreaga familie, iar uneori și vecinii, într-un spirit firesc al ajutorului reciproc. Lâna erascărmănată, fibrele desfăcute cu grijă, apoi toarse pe fus. Firul obținut era vopsit în culori vii, iar abia după aceea începea adevăratamuncă a războiului de țesut.

Războiul era montat toamna târziu, după încheierea muncilor câmpului. În căsuță, lângă geam, bunicii așezau cu grijă războiul cu ițele, iar bunica, mama Leană, țesea luni întregi, uneori până la primele raze ale primăverii. Copil fiind, lui Cornel Crișan îi plăcea să privească tot acest ritual și, din fericire, nu încurcat niciodată ițele, fapt pentru care covoarele au fost duse la bun sfârșit. Modelele erau atent alese și circulau adesea dintr-o casă în alta, după preferințe și pricepere. „Hainele bune”, covoarele noi și țesăturile cele mai frumoase ajungeau în „casa dinainte”, păstrată pentru oaspeți și pentru neamurile venite din Maramureș.

În serile lungi de iarnă, timpul părea să curgă altfel la războiul de țesut. Unele piese erau terminate în câteva săptămâni, altele necesitau luni întregi de muncă. Modelele alese nu erau niciodată întâmplătoare. Romburile, florile, crucile stilizate, motivele solare și formele geometrice purtau simboluri legate de viață, credință și natură. Culorile veneau din aceeași lume simplă și sinceră: verdele câmpului, galbenul soarelui, maroul pământului sau albastrul cerului. În această colecție capsulă se regăsesc influențe din Maramureș, Hunedoara, Bistrița-Năsăud și din satele din jurul Turdașului, toate unite prin aceeași idee: nimic nu se pierde, totul se transmite.

Modelele treceau din generație în generație și erau reinterpretate de fiecare dată cu aceeași răbdare și grijă. Un lepedeu „în biscuiți”, unul cu steaua în opt colțuri, un covor inspirat din motive persane sau un păretar cu scene pastorale nu reprezentau doar obiecte decorative, ci adevărate povești țesute în lână. Ele vorbeau despre anotimpuri, familie, muncă și despre felul în care satul românesc își înțelegea lumea. Până și fețele de masă, ornamentele de geam sau fețele de scaun păstrau aceeași atenție pentru detaliu.

Privite astăzi, aceste țesături nu mai sunt doar simple obiecte vechi, ci o arhivă vie a satului românesc. Un limbaj tăcut construit din lână, culoare și simbol, care încă vorbește despre legătura dintre om, natură și timp. Odată cu schimbarea vremurilor, lepedeiele au dispărut treptat de pe paturi, iar țesăturile care împodobeau geamurile, ușile sau pereții au fost strânse și așezate în lăzi ori dulapuri.

Astăzi însă, trecutul și prezentul se întâlnesc din nou. Din dorința de a duce mai departe moștenirea bunicii, împreună cu buna sa prietenă, designerul vestimentar Irina Silaghi, au conceput o colecție capsulă care readuce la viață aceste material țesute în urmă cu peste șase decenii. Aproximativ 30 de piese vestimentare au prins formă din lepedeie, păretare, fețe de masă și alte țesături tradiționale. Sacouri, paltoane, veste, hanorace, fuste sau bluze poartă acum mai departe povestea unei lumi care refuză să dispară. Împletiturile realizate manual și accesoriile din lemn sculptat completează armonios fiecare piesă. Colecția propune nu doar o reinterpretare estetică a tradiției, ci și o abordare sustenabilă, prin valorificarea unor material create manual, cu zeci de ani în urmă. Astfel, tradițiile nu rămân blocate în trecut, ci continuă să trăiască într-o formă adaptată prezentului. Într-o societate tot mai influențată de tehnologie și inteligență artificială, păstrarea tradițiilor poate părea, la prima vedere, un gest demodat. Și totuși, există oameni care aleg să transforme memoria satului românesc într-o punte către viitor. Semnat, Cornel Crișan, nepotul Ilenei Jurj.