Un „actor” al învățământului liceal, tânărul profesorul de Istorie Paul Țogorean este un adevărat organizator de excursii sportive în cele două licee la care predă. La cei 30 de ani, acesta își duce elevii la meciurile de baschet ale „U” – Banca Transilvania din Cluj-Napoca.

E miercuri seara, una din zilele în care Paul Țogorean, un tânăr profesor de Istorie își așează ochelarii pe ochi și se cufundă în lectură, pe fotoliul din sufragerie. Are de pregătit lecțiile pentru cele șapte ore de predare de a doua zi și nu vrea să rateze nici un detaliu. Născut și crescut în Cluj-Napoca se poate considera fericit, chiar dacă pentru a ajunge la catedră trebuie să meargă până în Turda și Câmpia Turzii aproape zilnic. Acolo are clase cu elevii de liceu de la Colegiul Tehnic „Victor Ungureanu”, din Câmpia Turzii și de la Colegiul „Emil Negruțiu”, din Tuda. E seară mare. Tânărul profesor, însă, are întâlrire cu peste 60 elevi de-ai săi, din două clase diferite. I-a invitat pentru a multa oară la meciul de baschet pe care echipa U-Banca Transilvania îl joacă împotriva ucrainienilor de la BC Prometey, în Polivalenta clujeană.

Organizați ca pentru o adevărată excursie, tinerii elevi ai lui Paul ajung cu autocarul la BT Arena, unde vor sta cu sufletul la gură tot meciul. „Deplasările” cu clasa, la baschet, sunt deja obișnuință pentru profesorul de Istorie. În adolescență a practicat acest sport de care a rămas îndrăgostit. În ziua de azi, el consideră că sportul și educația sunt o „scară” foarte importantă în viață și contează foarte mult pentru bunăstarea copiilor și pregătirea lor pentru viață.

„Mi-am dorit foarte mult ca elevii mei pot învăța din baschet sau din sport, în general, despre comportamentele prosociale: fair-play, respect, colaborare, egalitate, spirit de echipă, prietenie, control. Sportul, la fel că și educația, te pregăteste pentru viață și formează caractere. Din nefericire, marcat de tehnologia modernă, de lumea virtuală care l-au înlănţuit în spaţiul închis al locului de muncă sau al casei, omul contemporan s-a depărtat de natură, de arenele sportive. Faptul că mulţi copii „practică” astăzi diferite ramuri sportive pe calculator reprezintă un fenomen social real şi deosebit de primejdios. A fost un vis devenit realitate să pot să împărtășesc cu elevii mei o pasiune pe care o am de când eram de vârsta lor. Sportul formeaza caractere, învață copii să comunice, să-și ajute aproapele si-i pregătește pentru ceea ce urmează în viață,”, povestește tânărul profesor de Istorie.

„Elevii ar putea învăța că se poate câștiga doar in echipa și prin colaboarare adică, prin conviețuirea frumoasă a unora cu ceilalți . A fost un vis devenit realitate să pot să împărtășesc cu elevii mei o pasiune pe care o am de când eram mic.”, completează Paul.

Întrebat despre visul său de a ajunge să predea elevilor la școală, Paul spune că se poate bucura de cea mai nobilă profesie care există.  „Elevii mei sunt oamenii care formează viitorul de mâine. Profesia mea este unica unde poți, prin exemplul propriu, să educi oamenii si te face să te simți mereu tânăr, deoarece permanent ești înconjurat de copii. Este un sentiment minunat să știi că formezi oamenii de mâine, că și ție ți se datorează o parte din viitoarea lor carieră, că îi poți ajuta într-un fel și îi poți îndruma spre un viitor mult mai bun pentru ei. Mai mult, poți să încerci să-i faci sa creadă în bine așa ei vor schimba lumea asta în bine.”, mai spune profesorul.

„Totul a început când câțiva din elevi au văzut că postez zilnic pe Instagram și Facebook video-uri de la meciurile de baschet, de la care sunt nelipsit și m-au întrebat de ce iubesc așa mult sportul acesta și mi-au spus că și-ar dori să vadă și ei un meci. I-am dus odată și de atunci”, istorisește tânărul.

„Deplasările cu „profu’” de Istorie le văd ca pe o relaxare, care mă scoate din rutina de zi cu zi. Am învățat să fim  o adevărată familie, unită, a lui „U” Cluj, chiar dacă nu câștigam mereu.  Domn’ profesror este un profesor de nota 10. Orice lucru are istorie, așa și baschetul are istoria lui! Noi azi scriem istorie! Mă gândesc sa dau la Facultatea de Istorie dar, după ce o termin, vreau să dau și la Litere.”, spune Timea, elevă într-a IX-a, din Câmpia Turzii.

„Ar fi tare să facem cât mai multe deplasari cu domnul profesor. Din acest sport am învățat strategia pe care o au jucătorii și antrenamentele lor, care mi se par interesante, Domnul profesor ne-a învatat să avem bun simț și respect față de cei din jurul nostru, pentru că niciodată violența nu e un răspuns, ci comunicarea.”, povestește Ștefan Ioniță, boboc la Colegiul Tehnic „Victor Ungureanu”, din Câmpia Turzii.

Declarațiile elevilor, însă, sunt întrerupte din pricina unor probleme organizatorice. Odată meciul terminat, tinerii trebuie să se numere și să facă prezența, pentru ca șoferul autocarului să nu se întoarcă în orașele de lângă Cluj-Napoca cu pasageri mai puțini. Încă o fotografie de grup și cele două clase excursioniste se pot gândi la următorul meci la care să vină în mod organizat la Cluj-Napoca.