Cel mai nou film al lui Marian Crișan, „Warboy”, vorbește despre un adolescent prin ochii căruia vedem finalul celui de-al doilea Război Mondial, mai exact toamna anului 1944. Băiatul încearcă să salveze cei doi cai ai familiei pornind cu ei într-o călătorie inițiatică, traversând peisajul sălbatic al Munților Apuseni. Filmul s-a realizat cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei din România și din Republica Moldova, în colaborare cu Televiziunea Română. „Warboy” se poate vedea în premieră, în România, în prezența echipei de filmare, la Cinema Victoria, din Cluj-Napoca, sâmbătă, 18 noiembrie, la ora 19.30.

Într-un interviu la TVR Cultural, regizorul român a vorbit despre cea mai nouă peliculă a sa, „Warboy”, ale căror filmări au durat 25 de zile și s-au realizat în județul Alba, cele mai multe în Rezervația Naturală Munții Apuseni, în zona comunei Gârda de Sus, Ghețari și Roșia Montană, în vara lui 2022. „Suntem încântați că am reușit să aducem filmul pe marile ecrane, procesul a fost destul de lung. Am început finanțarea lui în 2018, am trecut prin pandemie, am pregătit destul de mult și locațiile, pentru că e un film de epocă, un film care se întâmplă în 1944 și asta înseamnă decoruri de epocă, locații care trebuie să arate ca atunci, la fel și costumele. A fost un lucru mai complicat, nu făcusem asta până atunci și a fost un proces mai îndelungat. Pandemia ne-a surprins în perioada de pregătire, în casting și în prospecții pentru locații.”, a declarat Marian Crișan.

Fiecare filmare are un punct fierbinte de plecare, o imagine, o idee de pornire, din care s-a scris ficțiunea, deoarece „Warboy” nu e un film biografic sau documentar. Totul pornește de la amintirile pe care bunicul regizorului i le-a povestit acestuia în ultimii ani de viață. „Revenea tot timpul în adolescență și-mi spunea de perioada de la 13 – 14 ani, în 1945, când lucra ca slugă pentru un om înstărit, undeva în Munții Vrancei și lucra cu cai, avea grijă de cai. Imaginea acelui adolescent din 1945, care trăiește singur cu caii zile sau săptămâni întregi în pădure m-a impresionat pur și simplu. Nu era o poveste, era doar o imagine a acestui adolescent. Mi s-a părut că acest băiat în sfârșit de Război Mondial poate să însemne ceva și am început să ficționalizez acest personaj, să-i fac o călătorie, o poveste. Prin ochii acestui băiat noi vedem sfârșitul războiului în România. Mă interesa să văd războiul din alt punct de vedere, nu din tranșee, nu de pe front, nu cu soldați, cu eroine, dar cu un băiat și o familie care rămâne în urmă. De obicei, poveștile de război sunt pe front, sunt pline de violență și de lupte sau bătălii. Aici nu e cazul, e o luptă a acestui băiat de a salva caii familiei. El pornește într-o călătorie inițiatică, pentru că el se maturizează în aceasă călătorie și asta e parte a filmelor cu adolescenți sau a celor pentru copii. El are ceva de învățat, devine mai matur.”, a explicat regizorul.

Filmul „Warboy”  e un amestec de genuri, un film de aventură, un film de război în același timp, un film pentru copii, pentru adolescenți, sau poate fi încadrat în genul „western”, pentru că are peisaje filmate pe ecran cinemascop, are o călătorie cu acești cai, care trebuie să fie duși peste munte și are și un personaj american, un pilot parașutat în munți, care călărește alături de băiat și inevitabil te duce cu gândul la „western”.

„Nimic nu e greu când faci film, dar e anevoios, e un proces de selecție și la actori și la tot ce înseamnă echipă. Faci asta cu sufletul mai mult decât cu mintea pentru că aștepți să vezi în fața ta acel actor care poate să joace personajul imaginat, să simți că există, că va putea face asta și nu e ca în teatru, în cinema e un alt fel de joc al actorilor, nu e un joc teatral, ci vine din interior. Astfel, și castingul e despre a găsi caracterele. E vorba de telegenie și de fotogenie. Pe actorul din rolul principal l-am găsit de-a lungul a doi ani. Daniel Bâliș joacă rolul adolescntului Nicu și a fost ales de la un club de călărie, pentru că am început să căutăm acești băieți de 13 – 14 ani în special în cluburi de călărie, pentru că doream un băiat care să poată călării foarte bine, să poată să mâne caii, să fie un băiat de la grajduri și să pară că e de acolo, nu din alt loc.”, a încheiat Marian Crișan.