Artista clujeană Diana Popuț expune mai multe forme de artă la Institutul Francez Cluj-Napoca, între 19 octombrie și 3 noiembrie, sub umbrela termenului-titlu „Pòros”

Diana Popuț expune în perioada 19 octombrie – 3 noiembrie, la Institutul Francez Cluj-Napoca o suită de lucrări diverse: sculpturi, desene, video si o tehnica mai neconvențională de hârtie perforată sub numele „Pòros”. Curatorul expoziției este Xenia Tinca. Vernisajul expoziției „Pòros”, de la Institutl Francez Cluj-Napoca, are loc joi, 19 octombrie, de la ora 18.00. Programul de vizitare este: luni–vineri, 10.00 – 17.00.

„Pòros” este un termen cu rădăcini etimologice antice și încrengături semantice bogate și complexe. În greaca veche, cuvântul putea să însemne deopotrivă „instrument” sau „străpungere”, „trecere” sau „resursă”, „pod” sau „călătorie”. În moștenirea etimologică pe care a lăsat-o în multe limbi moderne, polivalența sa se manifestă pregnant. „Pòros” se poate de asemenea referi la „limită”, poate circumscrie ideea unei granițe subtile – reală dar totuși permeabilă – între două dimensiuni ale realității. Astfel, el poate fi un concept central pentru înțelegerea modurilor în care lucrurile nevăzute comunică și influențează domeniul vizibilului.

„Pòros” e străpungerea este ceea ce facilitează conexiunea și interacțiunea dintre cele două lumi. În această înțelegere, cuvântul sugerează că realitatea nu e simplă, lineară sau superficială, ci posedă dimensiuni profunde, adâncimi ce pot fi explorate și înțelese. „Pòros” se poate înțelege ca resursă și astfel poate conota ideea de plinătate creativă care stă la baza însăși existenței Universului și a complexității acestuia. Dintr-o perspectivă contemporană, „pòros” poate fi asociat cu potențialul și capacitatea creativă a individului de a genera și aduce ceva nou în lume, se referă la capacitatea de a explora și de descoperi noi idei, soluții și abordări inovatoare. În fine, un alt sens relevant al termenului este „trecerea”, „curgerea”.
Putând fi deci asociat cu ideea de mișcare continuă, de permanentă devenire a realității, el ajunge să conoteze natura dinamică și schimbătoare a realității, permanentul ei flux și bogăția potențialului existenței, mereu capabil de a genera o multitudine de forme.
În ce privește lucrările expuse de Diana Popuț, „pòros” este conceptul care le unește pe toate, atât din perspectiva sensurilor pe care acestea le încorporează, cât și din punct de vedere al esteticii vizuale pe care artista o asumă. Cu delicatețe și rafinament, dar și cu o inconfundabilă sofisticare, lucrările sale utilizează texturi organice și poroase, sugerând entități care respiră și au viață, în sensul cel mai general, sau generos, al termenului. Sunt adesea realizate din acumulări de urme, cu existență aproape imaterială, din gesturi simple care se traduc în urme repetitive și ireversibile, în perforări și cavități formând structuri vizuale ce aduc în discuție fragilitatea, ca parte a procesului creativ și inerentă componentei tehnice a acestuia.
Lucrările Dianei Popuț oferă ca sens esențial o conștientizare a dualității existenței, a ireversibilității acțiunilor umane și a faptului că însăși viața poate fi concepută și construită artistic, că poate poseda a anumită estetică formală și conceptuală. Ca indivizi, suntem cu toții în paradoxala situație de a exista ca puncte în Univers și totuși capabili să manifestăm elemente comune care ne conectează, ne așază în comunicare și în comuniune, suntem mici și umile perforări ale suprafeței realului și totuși contribuim unic și împreună la implauzibila și fascinanta armonie a întregului creației.

„Practica mea recentă abordează variate medii, de la hârtie, fotografie, video, până la marmură, instalație, cu aspirații spre metal și sticlă. Principalul instrument de lucru este acul, pe care îl folosesc manual pentru a lasă urme fără materie, gesturi simple care exprimă puncte repetitive și ireversibile – perforații și cavități. Prin acumularea de pori, suprafețele se metamorfozează și permit ochiului traversarea spațiului, iar minții depășirea acestuia. Fragilitatea este parte din proces și imanentă tehnicii. Acesta este motivul pentru care se regăsește în majoritatea lucrărilor”, spune artista Diana Popuț.

„Sensul primordial al lucrărilor trimite la conștientizarea dualității existenței, a ireversibilității acțiunilor umane și a faptului că viața poate fi construită artistic, cu o estetică atât formală, cât și conceptuală. Astfel, lucrările se citesc și în sensul vieții oamenilor, ca hărți ce marchează în special momentele de acuitate în gândire, pentru că, dintr-o perspectivă, cumulul clipelor de luciditate ale fiecăruia îl reprezintă. Ca indivizi, avem puncte și elemente comune care ne conectează, comunicăm și reverberăm într-un fel sau altul, deoarece, în final, suntem fiecare un punct în Univers.”, completează artista.

Despre Diana Popuț

Născută în Cluj-Napoca, România, în 1994, Diana Popuț a absolvit studiile de licență în „Arte Vizuale” la Universitatea de Artă și Design (UAD) din Cluj-Napoca.
În 2015, a studiat cu o bursă Erasmus pentru un semestru în Spania la Cuenca, Universidad De Castilla la Mancha, unde a dezvoltat prima ei instalație – „Sine qua non”.
În 2016, cu același tip de bursă, de data aceasta în Italia, la Accademia di Belle Arti di Brera di Milano, Diana a început seria „Finestre” – un proiect pe termen lung.
În 2020, a făcut parte din „Erasmus Mobility for Placement”, la studioul Laurențiu Adrian Craioveanu din Lodi, Italia, în cadrul doctoratului la UAD Cluj-Napoca, unde a învățat noi tehnici de sculptură și a început seria lucrărilor din marmură folosind materiale aduse de aluviunile râului Adda. În prezent locuiește și lucrează în Cluj și București.